Feeds:
Posts
Comments


Prezenta in comuna natala Stefanesti, in judetul Valcea, campioana mondiala si europeana pe echipe, gimnasta Cerasela Patrascu a participat la inaugurarea Salii Sporturilor din localitate care ii va purta numele. Cu aceasta ocazie ea a acordat un interviu in exclusivitate pentru Actualitatea Dragasaneana. Cerasela a vorbit despre ce inseamna viata unei campioane, despre parintii si consatenii ei, dar a atras atentia asupra faptului ca in acest moment in Romania nu mai sunt conditii pentru performanta, nici in gimnastica dar nici in alte sporturi.

-Cerasela cum te simti acasa ?

-Nicaieri nu este mai bine ca acasa. Ma bucur mult pentru initiativa pe care a avut-o Consiliul Local al Comunei Stefanesti, aceea de a crea o sala extraordinara, si le multumesc tuturor celor care au luat hotararea ca acest edificiu sa poarte numele meu. Este o onoare si o mandrie pentru mine, dar mai ales o obligatie pe care va trebui sa mi-o asum pentru ca voi fi nevoita ca de acum inainte sa sprijin cu experienta si cu numele meu tinerii care vor dori sa faca sport.

– Vorbeste-ne putin despre ce inseamna viata de campioana…

-Pentru a ajunge acolo este nevoie de sacrificii groaznice. Nu-i putin lucru sa-ti sacrifici copilaria, sa pleci de langa parinti de la o varsta foarte frageda si de a sta numai printre straini si prin salile de sport. Trebuie sa fii cladit din acel aluat care inseamna sacrificiu total, dar atunci cand esti acolo in varf, toate aceste lucruri se uita. Pentru nici un om din aceasta lume cred ca nu exista un lucru mai fermecator decat atunci cand aude imnul tarii sale cantat datorita sacrificiului si performantei lui. Eu am trait aceste momente, stiu ce inseamna si imi doresc acest lucru pentru toti tinerii care isi vor dedica viata sportului de performanta. Nu stiu ce sa spun, daca este mai importanta sacrificarea copilariei decat aceste momente, dar daca ar fi sa o iau de la capat, va dau cuvantul meu de onoare ca as proceda la fel.

-Gimnastica romaneasca traverseaza o perioada de criza acuta. Ce se intampla ?

– Asa este. Din pacate niciodata acest sport nu s-a confruntat cu o criza mai mare. Desi la Lotul National de Gimnastica sunt domnii profesori Octavian Belu si Marian Bitang, nici dumnealor nu pot face minuni din piatra seaca. Din pacate in Romania nu mai exista conditii de performanta. Si asta nu doar in gimnastica ci in toate sporturile. Lipsa “materiei prime”, dar mai ales lipsa de bani si o infrastructura mai mult decat modesta ne-au indepartat de marile forte ale lumii. Dupa cum vedeti nici macar priceperea si talentul celor mai mari antrenori din istoria sportului Romanesc nu mai sunt suficiente. Daca Guvernul, daca sponsorii nu vor intelege ca sportul a reprezentat dintotdeauna cel mai mare ambasador al Romaniei in lume atunci vom ramane doar cu amintirile frumoase, cand Romania insemna esenta in gimnastica mondiala. Nu putem trai din amintiri, ar fi mare pacat pentru traditia si performantele acestui sport.

-Vorbeai de materie prima…

-Asa este! Sunt din ce in ce mai putini tineri si tinere dispusi catre sacrificiu, care nu sunt nici incurajati si nici macar nu mai exista acel nucleu de antrenori care aveau ochi pentru gimnastii de performanta de la varste fragede. Atata vreme cat pe tineri nu-i mai intereseaza sportul, cu atata mai mult cel de performanta este greu sa faci fata tarilor care investesc masiv in aceste lucruri.

-S-a vorbit deseori despre o dictatura si despre o cazarma la Lotul National de Gimnastica…

-Aceste lucruri le-au spus cei care nu au habar despre ceea ce inseamna sportul de performanta. Niciodata nu a fost asa ceva iar cei care s-au plans de astfel de lucruri sunt caractere slabe care nu au ce cauta sportul de performanta. Sigur performanta cere foarte multe sacrificii, iar profesorii nostrii de la club ca si cei de la Lotul National au avut si au obligatia de a fi nu numai antrenori ci si parinti in acelasi timp. Spuneti-mi un singur parinte care nu si-a certat niciodata copilul si atunci va voi da dreptate.

-Cerasela, urmeaza olimpiada de anul viitor de la Londra…

-Semne bune anul nu prea are, dar eu cred intr-o minune si acolo. Stiu cum lucreaza domnul Belu si doamna Bitang si sper din tot sufletul ca experienta dumnealor sa mai salveze inca odata gimnastica romaneasca. Traditia si rezultatele de pana acum ma obliga sa cred ca nu vom pleca totusi, cu tolba goala de la Londra.

– Care este viitorul Ceraselei Patrascu in gimnastica ?

-Deocamdata trebuie sa-mi termin facultatea si ma concentrez doar pe acest aspect. Imi place sa cred ca voi deveni si o antrenoare buna pentru ca am experienta necesara pentru acest lucru. Iubesc Romania, as vrea din tot sufletul sa raman aici dar daca lucrurile nu vor intra pe fagasul normal sunt dispusa sa merg si in strainatate pentru a-mi face un viitor frumos.

Sursa: Actualitatea-Dragasaneana.ro

Advertisements

Cerasela, trădată de genunchi

Imediat după ce a împlinit 18 ani, Cerasela Pătraşcu a renunţat la gimnastică şi a rămas la Deva pentru a-şi termina liceul. Povestea Ceraselei nu este despre aur, despre medaliile şi podiumurile adunate de-a lungul celor 11 ani şi 8 luni cât a făcut gimnastică, ci este o poveste despre un vis frânt, despre lupta unei gimnaste talentate de a reveni la vârf după o accidentare gravă, de a câştiga, după doi ani, lupta cu ea însăşi şi apoi de a pune punctul final. O retragere pe care puţini au înţeles-o, cu atât mai mult cu cât ea a ajutat echipa la Mondialele din 2010 la trei aparate: bârnă, sărituri şi paralele.

La primele ore ale dimineţii, oraşul Deva se pierde sub ceaţa groasă care se întinde până departe în zare. Primele raze timide ale soarelui de ianuarie dezgolesc, din loc în loc, acoperişuri de ţiglă roşie care se aliniază cuminţi, mângâiate de fumurile subţiri ce ies din hornuri. De aici, de sus, de la vechea Cetate, totul pare mai mic şi mai ordonat, de parcă fiecare lucru şi-a găsit perfect rostul într-o lume abia trezită, într-o zi de duminică. “Acolo este căminul nostru cu sala de gimnastică, unde se vede turla aceea e centrul şi cam asta e tot ce putem vedea acum”, îşi ia în serios rolul de gazdă Cerasela Pătraşcu.

“M-am născut talent şi am murit speranţă”

Stă pe un zid al Cetăţii şi priveşte concentrată undeva, jos, la baza dealului. “Nu prea urcam aici, noi aveam mai multă treabă cu scările de jos, dinspre Cetate, ce le mai urcam şi coboram…”, se amuză ea. “Nu îţi pare rău că ai renunţat la gimnastică? Încă mai puteai…”, tatonăm terenul. “Nu, nicio clipă. Au fost multe probleme de sănătate, am decis că a fost de ajuns. În plus, vreau să mai fac şi altceva”, ne lămureşte. Cerasela Pătraşcu a fost considerată una dintre cele mai talentate gimnaste ale generaţiei ei. O specialistă a paralelelor, cu o flexibilitate extraordinară, micuţa născută la Balş aduna speranţele tuturor. “Doream să fiu cunoscută, să cânte imnul pentru mine, să fiu cea mai bună. Mi-aş fi dorit şi pentru mine să fac mai mult. Toată lumea spunea: «Poţi, poţi!» Dar dacă am putut, de ce nu am reuşit? M-am născut talent şi am murit speranţă”, ne predă sec o lecţie de realitate. Dincolo de cuvinte se ghiceşte amărăciunea, în timp ce ochii mari, căprui, se umplu de lacrimi.

O viaţă frumoasă de copil

Mii de ore de antrenament, speranţe şi visuri, toate spulberate într-o singură clipă. O aterizare greşită la paralele, la Europenele de la Clermont Ferrand, şi ambii genunchi făcuţi praf. O cumpănă decisivă pentru fetiţa care se visa să fie o nouă Nadia. “5 aprilie 2008, ora 17:00. Momentul în care s-a rupt totul pentru mine, singura dezamăgire pe care am trăit-o în gimnastică. Atunci s-a pus un lacăt a cărui cheie nu am mai găsit-o niciodată, pentru că am cedat şi psihic. Dorinţe, visuri, totul s-a dus, ajunsesem să am coşmaruri cu acel moment”, explică, gânditoare, în timp ce îşi trece mâna peste zidul rece al fostei cetăţi. Un gest inconştient parcă, purtat cu sine din sala de antrenament, când, cu o mişcare la fel de uşoară, îşi făcea semnele pe bârna de numai 10 cm. “Nu sunt mulţumită cu ce am realizat în gimnastică, puteam face mai mult. Visul meu era o medalie la paralele şi să ajung la Jocurile Olimpice. Nu am însă niciun regret că părinţii m-au dat la gimnastică. Nu-mi lipseşte nimic, am avut cea mai frumoasă viaţă pe care un copil o poate avea”, spune ea.

“Măcar să fac ceva pentru alţii”

Doi ani de la acea accidentare s-a luptat cu sine, cu problemele de greutate, doi ani a strâns din dinţi la fiecare antrenament şi a revenit anul trecut, la Mondiale, unde a ajutat echipa la paralele, bârnă şi sărituri. Nimic însă nu a mai fost ca înainte: “Ultimii doi ani au fost de coşmar, pentru că au fost plini de accidentări şi eşecuri. Ajunsesem să mă întreb de ce mi se întâmplă numai mie. Scăpam de una, dădeam peste alta”. Cerasela vorbeşte detaşat despre ceea ce numeşte “trecutul ei”, iar orice revenire în prezent îi aduce în glas o bucurie pe care o stăpâneşte cu greu. “De acum încolo tot la gimnastică o să mă gândesc, am făcut atâţia ani, merg mai departe. Vreau să fiu antrenoare. Dacă pentru mine nu am putut, măcar să fac pentru alţii ceva”, zâmbeşte ea. Cerasela dă o mână de ajutor unei grupe de 13,14 şi 15 ani, dar şi uneia de clasa a doua, ajutându-i pe micuţi să execute corect mişcările indicate de antrenori. “Cum e Cera profă?!”. “Prea bună!”, râdea ea.

Sacrificiile au meritat

Viaţa ei de acum nu se deosebeşte prea mult de cea de dinainte. Stă tot la Deva, în acelaşi cămin, intră zilnic în sala care s-a pregătit aproape 10 ani: “Toţi spuneau că lumea de afară e ca o junglă, dar nu mi se pare chiar aşa, trebuie să laşi loc de bună ziua peste tot. Nu este viaţa roz de la lot, unde credeai că totul ţi se cuvine, era destul numai să îţi doreşti ceva, dar te poţi descurca şi aici”. Visurile însă s-au schimbat. La fel şi gândirea. “Acum, când am renunţat la gimnastică şi văd lucrurile din exterior, spun că au meritat toate miile de ore de antrenament, însă pe când eram la lot ziceam că nu merită, că e prea multă muncă. Nu am nicio părere de rău, pentru că gimnastica m-a făcut ceea ce sunt azi”, explică ea. O împăcare cu sine şi continuarea unui vis, care va fi trăit prin alţii. Prin propriii ei elevi. Jos, la poalele dealului, Deva s-a trezit la viaţă. Ceaţa s-a ridicat şi Cerasela ne indică, rând pe rând, clădiri şi străzi. Ca o profesoară.

Cerasela vorbeşte deschis despre succes şi eşec, despre gimnastica trăită printr-un pumn de medalii şi despre lecţia de maturitate pe care viaţa i-a predat-o.

Nu e frustrant să nu ai nicio medalie individuală?
Nu, pentru că mi-am dat seama în timp că eram un om de echipă. Avem un aparat, chiar două bune, şi era destul de greu să ai medalie la individual.

Simţi asta ca un eşec?
Am luat-o ca pe o realitate. Atât am putut, atât am făcut. Lumea spune că nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin, dar atât a fost să fie.

Ai vreun regret în ceea ce priveşte gimnastica?
Că am încercat să ţin aterizarea în picioare la Europene. La antrenamente nu îmi ieşea nicicum, şi am încercat să o fac bine în concurs, să ajut echipa şi să câştigăm.

Atunci nu ai vrut să urci pe podium…
Mă simţeam vinovată că nu am putut să ajut echipa, nu am putut să fac mai mult. Dacă nu ratam, era şi mai bine, aveam a doua notă în calificări la paralele, deci intram în finală.

De ce a fost atât de importantă echipa?
Pentru că nu aveam şansa la o medalie individuală şi mă bazam pe echipă. Eram conştientă că pentru echipă puteam face mai mult decât pentru mine.

Cum ai caracteriza cariera ta în gimnastică în trei cuvinte?
Dezamăgire, satisfacţie, apreciere.

Ce ai învăţat de când ai renunţat la gimnastică?

Să fiu mai realistă, mai atentă cu cei din jur. Cred că m-am maturizat destul de mult de când m-am lăsat.

2 medalii a cucerit Cerasela Pătraşcu la senioare: aur la CE 2008 cu echipa şi bronz la CM 2007 tot cu echipa

În comuna Ştefăneşti (jud. Vâlcea), sala de sport din localitate va purta, din primăvară, numele Ceraselei Pătraşcu

“Mă doare îndepărtarea de tatăl meu”

Cerasela mărturiseşte că îşi iubeşte părinţii şi sora, dar că niciodată nu le-a arătat asta

În toate clipele grele, Cerasela a găsit sprijin în familie, dar şi în antrenorii cu care a lucrat. De altfel, miniona brunetă recunoaşte că părinţii şi sora mai mare sunt cel mai important lucru pentru ea, “motorul” care a împins-o întotdeauna înainte. “Îi iubesc enorm, dar nu le-am arătat niciodată lucrul acesta. Mă bucur că am o familie care mă înţelege şi mă lasă să fac ce doresc, să iau propriile decizii, şi că mă susţine”, explică ea.

Tace brusc. Ochii i se umplu de lacrimi şi câteva minute parcă îşi caută cuvintele. “În ultimii doi ani m-am îndepărtat de tata, care e plecat la muncă în Italia. Aş vrea să îi cer iertare, pentru că mă iubeşte mai mult decât orice şi eu nu am apreciat acest lucru. Îmi doresc din tot sufletul să fie cum era înainte”, oftează ea.

Sursa: Prosport

Autor: Mirela Băsescu


Mulțumim Mirela pentru acest superb interviu cu Cera!

Mult succes Cera în orice îți propui!

18 ani!

La Mulți Ani, Cerasela!

Îți dorim să fii sănătoasă și să-ți împlinești toate visele!

Se pare că Cerasela și-a manifestat mai demult dorința de a se retrage din gimnastică, după cum declară Mariana Bitang pentru Prosport, însă doar acum după Campionatele Mondiale de la Rotterdam a făcut cu adevărat acest pas.

Îți dorim mult succes în viață, Cera!

Gimnastele române au câştigat detaşat triunghiularul de la Schaffhausen (Elveţia), la care au mai participat sportive din Elveţia şi Germania.

Pe echipe, România s-a impus cu un total de 229,550 puncte, urmată de Germania, 214,400 puncte, şi Elveţia, 210,300 puncte, potrivit Agerpres.

La individual compus a câştigat Ana Porgras, 58,200 puncte, urmată în clasament de Raluca Haidu, 57,400 puncte, Diana Chelaru, 57,050 puncte, Ariella Kaeslin (Elveţia), 56,350 puncte, Cerasela Pătraşcu, 54,450 puncte, Elisabeth Seitz (Germania), 54,300 puncte.

Sursa: AGERPRES

Paralele: 14.100 (D 5.8)

Bârnă: 14.050 (D 5.4)

Sol: 12.600 (D 4.9)

Cera a obţinut 13.700 (D 5.0) la sărituri însă nu a apărut încă filmuleţ cu săritura ei pe youtube.

FOTO: andra000lumi

Astăzi, în finalele Campionatelor Naţionale de Gimnastică ale Maeştrilor, Cerasela a evoluat la trei aparate: sărituri, paralele şi bârnă obţinând două medalii – bronz la sărituri (11.712) şi argint la paralele cu punctajul de 14.500. La bârnă s-a clasat pe locul 8 în urma unei ratări. (13.550)

Paralele:

Săritura a doua:

Bârnă:


In Sala Sporturilor din Resita au continuat intrecerile Campionatului National pe Echipe si Maestri, editia 2010, de aceasta data in prim-plan aflandu-se fetele, care au oferit spectatorilor prezenti un frumos spectacol sportiv.

Evident, cu multa atentie a fost urmarita evolutia gimnastelor din lotul national si, de asemenea, disputa pentru adjudecarea titlului la individual compus, in cele din urma pe prima treapta a podiumului a urcat Ana Porgras (Constanta), in timp ce la echipe victoria a revenit formatiei CSS Cetate Deva 1, iar la sperante dinamovistei Larisa Iordache.

Prin urmare, in varful ierarhiei feminine s-a situat constanteanca Ana Porgras, care a acumulat la total 57.800 p, fiind urmata de Diana Chelaru (Onesti) si Amelia Racea (Deva), cu 56.700 p, respectiv 56.650. Cerasela Pătraşcu s-a clasat pe poziţia a patra cu un total de 56.450 puncte: sărituri 13.750 (D 5.0), paralele 14.300 (D 5.8), bârnă 14.800 (D 5.7), sol 13.600 (D 4.9).

La echipe, titlul a revenit formatiei CSS Cetate Deva 1 (Raluca Haidu, Amelia Racea, Cerasela Patrascu, Diana Trenca), in final cu 41.750, devansand, astfel, formatiile Dinamo Bucureşti 42.200 p si CSS Cetate Deva 2, cu 39.950 p.

Sursa: romgym.ro

Cera a avut o revenire spectaculoasă evoluând la patru aparate şi încântându-ne din nou cu mobilitatea ei deosebită.
Evoluţiile ei din această zi le puteţi urmări mai jos.

Sărituri:

Paralele:

Bârnă:

Sol: